Uncategorized

Credit fiscal pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare – din 2026

Guvernul a adoptat un nou instrument fiscal destinat stimulării investițiilor în cercetare-dezvoltare (R&D), parte a pachetului de relansare economică. Măsura introduce un credit fiscal de 10% pentru cheltuielile eligibile în domeniul inovării și este prezentată drept o premieră în legislația fiscală românească.

Incepand cu anul 2026 platitorii de impozit pe profit pot aplica o noua facilitate: creditul fiscal pentru cheltuielile de cercetare dezvoltare.

Aceasta posibilitate s-a introdus prin OUG 6/2026 publicata in MOF 147 din 25.02.2026.

Se pastreaza in continuarea si varianta deducerilor pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare asa cum este reglementata la art. 20 din Codul fiscal.

Practic, pentru determinarea impozitului pe profit/impozitului minim pe cifra de afaceri, contribuabilii aplică stimulentul fiscal pentru cheltuieli de cercetare dezvoltare sau creditul fiscal pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare, nou introdus.

Cum funcționează creditul fiscal?

Noua măsură permite contribuabililor să opteze între facilitatea fiscală existentă pentru cercetare-dezvoltare, prevăzută la art. 20 din Codul fiscal al României, și aplicarea creditului fiscal nou introdus.

Creditul fiscal este stabilit la 10% din valoarea cheltuielilor eligibile pentru activitățile de cercetare-dezvoltare efectuate într-o perioadă fiscală.

credit fiscal = 0.10 x cheltuieli eligibile R&D

Suma rezultată se scade din impozitul pe profit sau din impozitul minim pe cifra de afaceri datorat de contribuabil. Determinarea valorii finale se face la sfârșitul anului fiscal.

Potrivit ministrului Finanțelor, mecanismul este conceput pentru a fi aplicabil și predictibil: „Companiile vor putea deduce direct din impozit 10% din cheltuielile eligibile pentru R&D, iar eventualele diferențe vor putea fi recuperate în anii următori.”

Recuperarea sumelor și limitele aplicabile

Dacă valoarea creditului fiscal depășește impozitul datorat într-un an, diferența poate deveni creanță fiscală. Aceasta poate fi compensată cu obligații fiscale restante sau restituită, în condițiile prevăzute de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Recuperarea este posibilă pe o perioadă de patru ani fiscali consecutivi. Totuși, sunt excluse de la compensare anumite obligații, inclusiv cele legate de impozitul suplimentar reglementat prin Legea nr. 431/2023 privind impozitarea minimă globală a grupurilor mari de întreprinderi și obligațiile fiscale cu reținere la sursă.

Compensare

Creditul fiscal, care se compensează sau se restituie, se stabilește la sfârșitul anului fiscal/anului fiscal modificat în care acesta este determinat. Pentru calculul diferenței care se compensează/restituie se au în vedere următoarele:
a) impozitul pe profit anual reprezintă impozitul pe profit anual după scăderea, în ordinea prevăzută de prezenta literă, a sumelor reprezentând: credit fiscal extern, impozit pe profit scutit potrivit prevederilor art. 22, impozit pe profit scutit potrivit Legii nr. 566/2004, cu modificările și completările ulterioare, sponsorizare/mecenat, alte sume care se scad din impozitul pe profit potrivit legilor speciale, după caz;
b) impozitul minim pe cifra de afaceri anual reprezintă impozitul minim pe cifra de afaceri anual rezultat după scăderea, în ordinea prevăzută de prezenta literă, a sumelor reprezentând: credit fiscal extern și sponsorizare/mecenat. În cazul grupului fiscal, impozitul minim pe cifra de afaceri anual reprezintă impozitul minim pe cifra de afaceri anual rezultat după scăderea sumelor reprezentând creditul fiscal extern, sponsorizare/ mecenat, precum și a valorii rezultate prin aplicarea cotei de 16% asupra deducerii suplimentare pentru cercetare-dezvoltare, după caz, dacă un membru al grupului a optat pentru aplicarea prevederilor art. 18^1 alin. (11^1).

Restituire

Diferența de credit fiscal reprezintă creanță fiscală a contribuabilului și poate fi utilizată, în următorii 4 ani fiscali/ani fiscali modificați, consecutivi, pentru stingerea, prin compensare, a obligațiilor fiscale restante reprezentând impozit pe profit/impozit minim pe cifra de afaceri sau alte taxe, impozite și contribuții, cu excepția impozitului suplimentar sau a impozitului suplimentar național reglementat de prevederile Legii nr. 431/2023 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni, cu modificările și completările ulterioare, și a obligațiilor fiscale cu reținere la sursă stabilite prin declarații fiscale depuse de contribuabil sau prin restituire, în condițiile prevăzute de prevederile art. 167 și 168 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *